Prietenia - poate ca este cel mai greu subiect pe care il poti aborda intr-o descriere scurta dar concisa, mai ales in zilele astea cand idividualismul primeaza in fata oricarei legaturi. Exista oare prietenie? Sunt sigura ca exista desi nu am un/o prietena foarte buna, in sensul ala ca ar/ai baga mana in foc pentru celalalt. Si ca sa fiu sincera cred ca sunt in stare sa si identific cauza principala a acestei deficente a mea.
Sunt de parere ca cele mai sincere si durabile prietenii se formeaza in primii ani ai copilariei, in momentele alea de puritate cand nimic nu poate interveni intr-o lume de basm a unor copii. Atunci nu exista greutati, nu exista rautati si implicit nimeni care sa intervina in relatia ce se formeaza intre niste oameni mai mult decat sinceri si mai mult decat inocenti. Odata cu inaintarea in varsta intervin problemele, intervin grijile, intervin persoane noi, dar toate astea copiii de ieri si adolescentii sau chiar adultii de azi le depasesc impreuna, trec prin fiecare etapa impreuna. Numai asa, dupa parerea mea, poate exista si dura o prietenie adevarata. Numai asa poti face orice pentru cel de langa tine, numai asa poti avea incredere ca va exista cineva acolo oricand, capabil de orice numai ca tu sa te simti ok.
Aceasta este pentru mine evolutia unei prietenii durabile: numai plecand de la inocenta si trecand incet, incet prin fiecare dintre etape de devenire a unui om matur si capabil de socializare intr-un mediu in care fiecare este pentru el si fiecare isi cauta interesul. Intr-un mediu dominat de individualism si de aroganta exista si oameni altruisti si capabili de sentimente sincere pentru mai mult de o persoana, anume cea cu care isi va imparti caminul conjugal.
Pentru toti cei ce sunt capabili sa aiba prieteni adevarati si pentru toti cei ce sunt capabili sa fie prienteni adevarati, eu am azi o stima si un respect nemasurabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu