Fiind dependenta
declarata de cafea am fost intrebata de multe ori ce imi place atat de mult la
acel lichid energizant . Desi, initial as raspunde ca gustul, am ajus la
concluzia ca nu este asa. Am inteles ca imi palce felul in care, cu fiecare
inghititura savurata, vreau sa ma trezesc pentru a retrai multe dintre momentele
prin care ea – cafeaua – m-a ajutat sa trec.
Am inteles, cu timpul, ca in compania unei cesti de cafea se
nasc, se cnsuma, se consolideaza si chiar se termina relatii de toate felurile
si din toate domeniile. De la cadrul familial si pana la cel formal, toate sunt
puternic consolidate prin gustul puternic si amarui al cafelei.
Mirosul de cafea m-a trezit de multe ori dimineata, mirosul
de cafea m-a acompaniat in multe dintre drumurile lungi si scurte, mirosul de
cafea m-a ajutat sa fac fata unor zile grele de munca si tot mirosul de cafea
m-a facut sa ma bucur de compania celor mai importanti oameni din viata mea.
Nu o singura data am trait melancolia unei cesti de cafea
cand, de exemplu, m-a facut sa ma gandesc la oamenii care obisnuiau sa fie
alaturi de mine in desfasurarea acestui ritual si, tot asa, nu doar o data mi-am facut mii de planuri in timp ce am
savurat o singura ceasca de cafea.
Mi se pare ca prin gustul cafelei se pot acompania si
compensa atat de multe sentimente: gustul amar ma duce cu gandul la putere, la
a fi tare in fata oricarei provocari. Gustul dulce al zaharului care uneori
ramane pe fundul cestii ma duce cu gandul la faptul ca oricat de puternice ar
fii unele provocari, putem ajunge si la stratul mai dulce si la momentul in care totul devine placut. Frisca
ma ancoreaza undeva intr-un decor plin de dragoste si pasiune, iar aburii ce se
inalta din ceasca ma fac sa ma intorc in trecut la bucataria mamei si la
amintirile putin incetosate.
Concluzia este ca... de cele mai multe ori intr-o ceasca de
cafea se ascund atat de multe amintiri si ca tot din ea se nasc atat de multe
planuri de viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu